Implicarea fumatului pasiv şi la “mâna a treia” în tulburările de somn la copil

Aspecte legate de fumatul pasiv şi la “mâna a treia” au fost mai recent aborbate în literatura de specialitate, dar ele sunt importante din cel puţin două puncte de vedere: efectele acestuia asupra sănătăţii şi implicarea lui în iniţierea fumatului la tineri.
Care ar fi efectele sale asupra copilului?
Se discută practic de trei modalităţi de expunere: prenatală – mama fumătoare inhalează compuşii toxici din fumul de ţigară şi îi transmite prin cordonul ombilical fătului, postnatală – expunere directă sau transmitere prin lapte, particule de pe haine, păr, maşina, etc. şi educaţională în adolescenţă când exemplul părinţilor poate fi un important factor de iniţiere a fumatului. (1)
Principala consecinţă a expunerii în perioada pre şi perinatală este hipoxemia cronică a fătului. Nicotina determină vasoconstricție la nivel placentar inducând hipoxie fetală și instalarea așa numitului sindrom de dezvoltare intrauterină insuficentă ce apare la 8-10% din feții mamelor fumătoare. Acesta are repercursiuni asupra dezvoltării pulmonare și poate fi asociat unor tulburări de somn ce pot persista până la maturitate. (2)
Conform datelor din literatură sindromul de dezvoltare intrauterină insuficientă este asociat cu tulburări de somn la copii cu vârste între 4-7 ani , iar la cei cu greutate sub 1500mg aceste tulburări de tip întârzierea iniţierii somnului pot persista şi în adolescenţă. Cel mai frecvent întâlnite sunt tulburarile de tipul parasomniilor (somnambulis, bruxism, enurezis, coșmaruri), hipersomniilor, ce se manifestă cu somnolență sau agitație extremă (apneea în somn sau alte tulburări respiratorii) sau restricționări voluntare ale somnului (de exemplu în adolescență sau legate de orele de școală).(3)
Sunt prezentate mai multe ipoteze privind mecanismele de inducere ale acestora printre care:
In condițiile expunerii prenatale intervine același mecanism al vasoconstricției și necrozei placentare ce induce hipoxemie fetală. Aceasta se poate asocia cu leziuni cerebrale cu scăderea pragului de excitare (de trezire ) la stimului auditivi și capacitate anormală de trezire spontană. Sunt acei copii care se trezesc și plâng la cel mai mic zgomot, somnul devine neodihnitor și poate avea repercursiuni neurologice și comportamentale.(5,7)
Alte studii sustin experimentarea unor fenomene de sevraj nicotinic similare adultului timpul perioadei de renunțare la fumat de tipul: insomniei, fragmentării acestuia, latenței, eficienţei însoţite de somnolenţă diurnă.Acestea se pot întâlni frecvent și la copil în primele zile după naştere dacă mama a fumat pe toată perioada sarcinii.(6,7)
Continuarea fumatului sau reluarea acestuia după naștere poate induce sau exacerba o serie de boli cu evolutie cronică ce pot afecta suplimentar somnul ca de exemplu în astmul bronșic prin peristența fenomenului de creștere (8)pulmonară disproporționată, hiperreactivitate bronșică și micșorarea diametrului căilor respiratorii; obstrucții nazale ce exacerbează sforăitul, întrețin infecții la nivelul nasului , gâtului și urechii , dezvoltarea de vegetații adenoide , hipertrofie amidaliană ce pot conduce în final la Sindrom de apnee in somn . (9) Otitele frecvente pot fi consecința acestei expuneri și pot afecta suplimentar somnul. Acestea sunt mai des întâlnite dacă copilul doarme în același pat cu mama fumătoare ce este purtătoare de particule prin haine, păr, etc. (10)
Care ar fi consecințele?
Repercursiuni asupra dezvoltării cerebrale cu modificări fiziologice şi comportamentale ulterioare ca de exemplu: obezitate ,depresie, interiorizare sau externalizare, deficit de atenţie, hiperreactivitate, tulburări comportamentale. Acestea sunt frecvente în primii 12 ani atunci când se definitivează structura plămânului, creierului și pot apare dezechilibre hormonale (13)
In concluzie,
Expunerea pasivă la fumul de țigară este unul dintre cei mai importanţi factori de risc modificabili ce influențează dezvoltarea pulmonară prenatală şi postnatală și induce tulburări de somn ,adesea neglijată.
Interzicerea fumatului sustinută de legislație, lansarea de programe educaționale pentru populație și asigurarea unor programe de renunțare la fumat fără discontinuități pot constitui premizele unei limitări a expunerii și a consecințelor acesteia.